Cam asa se rezuma totul.Mai pe lag in randurile urmatoare:
Este 7 noiembrie 2012. La trei dimineaţa, un preşedinte Barack Obama obosit apare în faţa suporterilor pentru a-şi recunoaşte înfrângerea în alegeri. Noul preşedinte al SUA este Sarah Palin. Principalul eveniment internaţional care a distrus cariera lui Obama a fost testarea cu succes a armei nucleare de către Iran, în 2011. Pe de altă parte, Palin a mizat pe cartea populismului la nivel naţional şi a naţionalismului în exterior.
Testele nucleare din Iran au condus şi la o radicalizare spre dreapta a scenei politice din Israel, unde în 2012 premier ar fi Avigdor Lieberman, actualul viceprim-ministru naţionalist, născut la Chişinău. Sloganul său de campanie din 2011, îşi continuă distopia cei de la FT, “Bombardaţi-i în timp ce sunt la toaletă”, în stilul lui Vladimir Putin din timpul războiului cu cecenii, a stârnit un val de admiraţie între susţinătorii vorbitori de rusă ai lui Lieberman.
NATO se retrage din Afganistan, lăsând în urmă o serie de dictatori militari
Obama a reuşit să îşi ţină promisiunea din campanie şi să retragă trupele din Irak, dar în 2012 alegătorii au început să uite. Pe de altă parte, retragerea ruşinoasă a NATO din Afganistan l-a afectat pe Obama. SUA şi aliaţii săi au lăsat în urmă o ţară condusă de un amestec mai mult sau mai puţin cooperant de dictatori militari.
Putin revine, Medvedev arestat
Până în 2010, Putin este deja instalat din nou în siguranţă la Kremlin. Accentuarea crizei economice din Rusia va determina media să ceară revenirea unui lider puternic ca şef de stat. Preşedintele Dmitri Medvedev va înţelege semnalul şi îi va ceda locul lui Putin. Arestarea sa peste un an va veni ca o surpriză neaşteptată. În 2011, ca urmare a manifestărilor de stradă, guvernele democratice fragile din Ucraina şi Georgia se prăbuşesc. Rusia este suspectată că ar fi orchestrat evenimentele, dar acest lucru nu a putut fi demonstrat niciodată. SUA şi Europa vor protesta, dar în mod neconvingător. În discuţii private, mulţi diplomaţi occidentali vorbesc despre faptul că numai Putin stă între Rusia şi fascism.
După căderea Cabinetului Merkel în 2009, Germania va fi condusă de o serie de coaliţii instabile şi cancelari al căror nume nu va fi reţinut de istorie. În Marea Britanie, toate iluziile legate de alegerea în funcţia de prim-ministru a lui David Cameron (Partidul Conservator), sub lozinca „Lăsaţi lumina soarelui să intre!”, se vor spulbera treptat. Ghinionistul Cameron se va dovedi cel mai nepopular premier din istoria Regatului Unit.
Sarkozy, lider mondial
În aceste condiţii, scena politică europeană va fi dominată de preşedintele francez Nicolas Sarkozy. Divorţul de Carla Bruni şi căsătoria cu Madonna nu au reuşit să îl distragă decât foarte puţin de la viaţa politică.
Liderul francez va fi trecut la acea vreme, cu brio, peste acuzaţiile europenilor după decizia din 2010 de a scoate Franţa de sub regimul concurenţei şi al subsidiilor UE.
În ţară, preşedintele francez este forţat de a merge mai mult în direcţia naţionalistă, de către principalii opozanţi, “poştaşul şi casnica”, cunoscuţi şi sub numele de troţkistul Olivier Besancenot şi Marine Le Pen, din partea grupării de extremă dreaptă a Frontului Naţional, care o are ca model politic pe Sarah Palin.
În dimineaţa de 7 noiembrie 2012, preşedintele Sarah Palin urcă pe scena din Anchorage, Alaska, unde este întâmpinată de suporteri ce flutură crose de hochei. „Am un mesaj pentru musulmani şi comunişti: America s-a întors”, declamă Palin.
1 comentarii:
cam asa si e
Trimiteți un comentariu
Doriti sa comentati?